Infecții deosebit de periculoase: ciumă
Infecții deosebit de periculoase: ciumă
Ciuma se refera la boli focale naturale,care provoacă rozătoarele. Aceasta este o infecție transmisibilă, însoțită de intoxicație severă, limfadenită de tip bubonic, de dezvoltare a inflamației sero-hemoragice în plămâni sau în alte organe.
Agentul cauzal al bolii este placa. Transmiterea infecției de la rozătoare la rozătoare se produce prin purici. O persoană devine infectată cu o mușcătură de purici. Infecția poate apărea și în contact cu animalele bolnave.
O persoană care se îmbolnăvește de o ciumă devine ea însăși o sursă de infecție. În acest caz, infecția poate fi contactată sau în aer.
Când germenii penetrează corpul umansunt introduse în ganglioni limfatici regionali cu un curent de limf, după care începe o reproducere intensivă. Ganglionii limfatici încep să devină inflamați, implicarea fibrei din jur duce la apariția unui bubo primar.
Inflamația duce la o încălcare a bariereicare este efectuată de către ganglionul limfatic, care promovează răspândirea patogenului prin sânge. Există o scurgere de infecție în diferite țesuturi, organe și ganglioni limfatici îndepărtați, inflamația cărora provoacă formarea de buboii secundari.
Perioada de incubație a ciumei, în funcție de formădurează 1-2 până la 3-6 zile. Debutul bolii este acut, însoțit de frisoane și o temperatură de 39-40C, cefalee, vărsături, agitație, conjunctivită. Limbajul poate fi înconjurat de un raid vechi, discursul devine vag, iar plimbarea este neclară. Șocul toxic-infecțios duce la dificultăți de respirație, hipotensiune arterială, tahicardie. În cazul unei insuficiențe cardiovasculare, moartea poate să apară în primele ore ale bolii.
Pentru a confirma diagnosticul, se efectuează teste de laborator.
Tratamentul ciumei este efectuat de antibiotice, terapia patogenetică îndreptată spre tratamentul șocului infecțios-toxic este obligatorie.
