Datoriile nașilor în timpul sacramentului botezului

Datoriile nașilor în timpul sacramentului botezului


Fiind un naș, nu este doar o formalitate. În afară de îndatoririle specifice pentru copil după sacramentul botezului, nașul are obligația de a fi un participant direct la sacramentul în sine.



Datoriile nașilor în timpul sacramentului botezului


Nașii au o parte directă în botezul copilului. În cazul preotului celebrant este un sacrament, că crucea - cheie preot asistent la botezul copilului.

Copilul, care a fost adus la biserică pentru botez,în timp ce misterul în sine este în mâinile nașului sau nașului (aceasta nu are o importanță fundamentală - cum va fi mai convenabil și obișnuit pentru copil, nașul și trebuie să-l păstreze pe copil). În plus, nașii dau promisiuni de renunțare la Satana și la combinația lui Isus Hristos. Acest lucru ar trebui atribuit îndatoririlor nașilor în mod direct cu participarea la sacrament. Preotul pune întrebări speciale, la care răspunsul nașilor (împreună cu acesta din urmă, părinții fiziologici înșiși pot răspunde despre renunțarea la Satana).

După ce copilul a fost botezat în stilul sfânt(scufundarea copilului în apă), nașii acceptă creștinul nou creat. Acesta este motivul pentru care nașii sunt de asemenea numiți receptori. Apoi nașa îl îmbracă pe copil. Adevărat, părinții fiziologici pot face acest lucru în mod egal.

La un anumit moment al comiterii botezuluiNașii împreună cu copilul în brațele lor și toți cei care sunt prezenți la botez de trei ori ocolește caracterele în timpul preotului cântând cuvintele pe care le-a botezat în Hristos în el și le-a pus pe el.

În unele biserici ortodoxe existăPractica de a citi anumite rugăciuni ale nașilor în timpul sacramentului botezului. Astfel, în unele parohii, nașii citesc Crezul (principala rugăciune a Ortodoxiei, care reflectă semnificația adevărurilor dogmatice de bază).

La sfârșitul sacramentului botezului, nașii sunt prezentați ca un dar al icoanei creștine nou-botezate a Domnului Isus Hristos sau a Maicii lui Dumnezeu, precum și imaginea unui sfânt în a cărui cinste se numește copilul.