Ce înseamnă parabola evanghelică a Fiului risipitor?
Ce înseamnă parabola evanghelică a Fiului risipitor?
Într-una din săptămânile pregătitoare pentru sfântPostul mare, Biserica ortodoxă își amintește de pilda evanghelică, pe care a spus-o Hristos, despre fiul risipitor. În această narațiune evanghelică se poate găsi sens pentru fiecare persoană care aspiră la Dumnezeu.
Evanghelistul Luca povestește parabola lui IsusHristos, în care Mântuitorul spune despre fiul risipitor. Un om bogat avea doi fii. Într-o zi, unul dintre ei a decis să părăsească casa tatălui său, cerându-i tatălui său o parte din mijloacele sale materiale să moștenească pentru existență. Un tată iubitor nu a interferat cu fiul său în lupta sa, deși inima părintelui simțea un sentiment de durere. Fiul nerecunoscător a ridicat bani și a părăsit casa.
În țările îndepărtate, însă, fiul cel rău a fost chiculata sosit timpul când s-au terminat banii. Caracterul Evangheliei nu avea nimic de mâncat, nu avea un adăpost. Și apoi fiul și-a adus aminte de tatăl său. El a decis să se întoarcă, să se pocăiască și să ceară iertare, sperând că tatăl său îl va lua ca unul dintre angajații săi.
Când fiul sa apropiat de casa tatălui său, tatăl său a văzutel a ieșit să-l întâlnească. Fiul nerecunoscător a început să se roage pentru iertare, spunând că nu era demn să fie numit fiu. Un părinte iubitor și-a îmbrățișat copilul, ia ordonat slujitorilor să pregătească o sărbătoare, să-l sacrifice pe cel mai bun vițel, să-l îmbrace pe tânăr în haine bogate. Tatăl meu sa bucurat că și-a recăpătat fiul pierdut.
Cel de-al doilea fiu al tatălui său sa întors acasă și a văzutjubilarea, care nu putea decât să provoace neplăcere. El ia întrebat pe părintele său despre eveniment în onoarea evenimentului. După ce a auzit explicația, fiul a devenit indignat. El sa plâns tatălui său că era atât de bun cu fratele său rău. Cu toate acestea, tatăl și-a calmat copilul, explicând că bucuria este că fiul risipitor sa întors.
Această parabolă se explică prin faptul că Dumnezeu niciodatărespinge păcătoșii. Hristos într-un alt loc al Evangheliei spune că bucuria din cer este mai mult despre un singur păcătos care se pocăiește, decât despre cele drepte 99. Acei oameni care încearcă să trăiască împreună cu Dumnezeu au ocazia de a se îmbunătăți constant. Ei pot fi cu Creatorul lor ceresc, care în sine este o binefacere pentru om. Iar păcătosul, întorcându-și spatele lui Dumnezeu, nu are o astfel de oportunitate. De aceea, când o persoană își găsește din nou calea către Tatăl Său ceresc prin pocăință și dorința de a corecta viața, Dumnezeu acceptă pe păcătos. Este voia lui Dumnezeu ca omul să renunțe la viața sa păcătoasă și să se întoarcă în patria sa cerească, pentru că aceasta este manifestarea voinței libere a omului în căutarea binelui.
Ortodoxia vede în fiul risipitor al aproape fiecărei persoane, deoarece nu există oameni fără păcat. De aceea, pocăința oricărei persoane, conform învățăturilor Bisericii Ortodoxe, provoacă bucurie în ceruri.
