Sfat 1: Puterea politică ca fenomen
Sfat 1: Puterea politică ca fenomen
Chiar și cea mai îndepărtată persoană din politică este în mod constantse ciocnește cu noțiunea de "putere". De exemplu, cu unele deficiențe grave, probleme în stat și în societate, se ridică imediat întrebarea: "Unde sunt autoritățile în căutarea?" Sau, dacă cineva spune "are un caracter dominator", este imediat clar că această persoană îi place să comanda.
instrucție
1
Cuvântul "putere" înseamnă posibilitateaforța altor oameni să se comporte într-un anumit mod, să adere la legi, reguli general acceptate. Există multe tipuri de putere, dar cea mai importantă dintre ele este politică.
2
De ce puterea politică în comparație cu alteletipurile de putere pot fi considerate un fenomen, adică ceva special, care iese în evidență brusc în contextul general? Pentru că este personificarea voinței statului, a societății (sau, mai precis, a acelei clase dominante, a stratului care acționează în numele întregii societăți). Puterea politică are o serie de caracteristici care sunt unice pentru ea și au un impact enorm asupra tuturor cetățenilor statului.
3
Puterea politică stabilește legi, monitoarepentru punerea lor în aplicare și sancționează pentru încălcările lor. Ea, dacă este necesar, poate schimba legile sau le poate aboli complet. În acest scop, are toate instituțiile politice necesare, de exemplu, parlamentul, guvernul, agențiile judiciare și de aplicare a legii.
4
Puterea politică este responsabilă pentru relațiile externe șisecuritatea internă a statului și a societății în ansamblu. Ea desfășoară activități diplomatice, menținerea relațiilor cu alte state și apărarea intereselor țării sale în arena internațională. Autoritățile sunt obligate să se asigure că conflictele nu apar în țară (de exemplu, interetnice și interreligioase), prevenind situațiile "clare" în timp, prin intermediul agențiilor de aplicare a legii și al forțelor militare. Dacă se mai întâmplă acest lucru, autoritățile politice trebuie să restituie rapid conflictul, fără a lăsa să se infiltreze. Pentru aceasta, ea poate folosi o varietate de metode, începând cu rolul unui arbitru, care se încheie cu folosirea forței atunci când este absolut necesar.
5
Este puterea politică care deține monopolulprivind crearea și utilizarea forțelor armate, agențiile de aplicare a legii, precum și posibilitatea utilizării lor în politica externă și internă. Cu alte cuvinte, doar puterea politică are dreptul de a folosi violența în cazurile în care este necesară din motive de interes pentru stat și pentru societate.
6
Puterea politică formează publiculopinie, influențând-o prin intermediul mass-mediei, agitație și propagandă. Aceasta este încă o listă incompletă a caracteristicilor puterii politice. Dar, de asemenea, a spus suficient pentru a se asigura că are o semnificație specială pentru țară și pentru cei care trăiesc în ea.
Consiliul 2: Care este fenomenul puterii
Puterea însoțește toată istoria umană și este un element invariabil al oricărui sistem social. Astăzi există diverse interpretări ale puterii ca fenomen social.
instrucție
1
Cele mai multe teorii clasice sunt luate în considerareputere sub forma capacității și abilității de a-și exercita propria voință. Cu ajutorul puterii, este posibil să se determine activitățile și comportamentul oamenilor. Distingeți diferite tipuri de putere - socială, economică, patriarhală. Dar un loc special aparține puterii politice, pentru că se distinge prin supremația și angajamentul față de executarea deciziilor de putere.
2
Puterea ca fenomen social constă în douăelemente - sursă și subiect. Sursele de energie pot fi foarte diferite. Acestea includ autoritate, forță sau lege. Puterea este întotdeauna subiectivă. În același timp, acționează ca un element bidirecțional, presupunând dominația comandantului asupra obiectului. Ca subiect al influenței puterii, pot acționa indivizi sau grupuri sociale, instituții, organizații sau stat. Acestea afectează comportamentul altor persoane, grupuri, clase (obiecte ale puterii) prin ordine, subordonare, pedeapsă sau raționalizare. Puterea nu există fără supunerea obiectului.
3
Puterea exercită o serie de funcții importante din punct de vedere social. Aceasta este integrarea societății, reglementarea și stabilizarea vieții, precum și motivația. Autoritățile ar trebui să depună eforturi pentru progresul social, precum și să contribuie la îmbunătățirea societății. Pentru a menține legea și ordinea, contracararea fenomenelor de criză și a conflictelor, guvernul își poate realiza funcțiile represive.
4
Fenomenul puterii constă în faptul că, cu unulmână, guvernul dă posibilitatea de a satisface ambițiile lor, prin utilizarea altor persoane pentru scopuri proprii (acest lucru se reflectă în divizarea societății în stăpâni și sclavi), iar pe de altă parte, guvernul - un mod de integrare socială și de ordonare a societății.
5
În literatura științifică diferiteinterpretări la definiția puterii, care se concentrează asupra diferitelor aspecte ale acestui fenomen. Cele mai răspândite au fost abordările teleologice, comportamentale, sistemice, funcționale și psihologice.
6
Teoriile teologice tratează puterea ca pe o modalitate deatinge propriile obiective. Ei răspândesc puterea nu numai asupra relației dintre oameni și a grupurilor sociale, ci și asupra interacțiunii omului cu natura. În ultimul caz, se vorbește despre puterea omului asupra naturii.
7
Comportamentale (sau comportamentale) teoriitrata puterea ca un tip special de comportament. În cadrul său, unii domină, în timp ce alții ascultă. Suporterii acestei abordări cred că sursa apariției puterii este motivația personală a oamenilor de a conduce, pentru că aceasta permite unei persoane să dobândească avere, un anumit statut social, securitate etc.
8
Teoriile psihologice încearcă să înțeleagămotivația subiectivă pentru dorința de putere. Potrivit susținătorilor psihanalizei, se datorează sublimării libidoului deprimat, dorinței de a compensa inferioritatea spirituală sau fizică. Apariția regimurilor totalitare dictatoriale, conform teoriei psihologice, este asociată cu dorința liderilor de a compensa leziunile primite în copilărie.
9
Susținătorii abordării sistemului pun în legătură aparițiaautorități cu necesitatea de a asigura comunicarea socială pentru realizarea obiectivelor comune. Autoritățile, în opinia lor, permit integrarea societății și reglementarea conflictelor dintre diferite grupuri.
10
Teoria funcțională consideră puterea ca fiindmod de autoorganizare a societății. Suporterii săi cred că fără ea existența normală a omului este imposibilă. În opinia lor, sistemul foarte social dictează oportunitatea separării funcțiilor de conducere și subordonare.
Sfat 3: Ce este sportul ca fenomen social
Sportul este o parte integrantă a culturii umane. Activitățile sportive contribuie la îmbunătățirea fizică, la dezvoltarea individului și a societății în ansamblu. Prin educația fizică, nevoile sunt satisfăcute nu numai în divertisment, joc și comunicare, ci și în alte tipuri de activități sociale.
instrucție
1
În centrul evenimentelor sportive se aflăactivitate activă cu caracter activ. Includerea unei persoane în educație fizică și sport promovează socializarea, formează abilități și abilități importante pentru alte activități. În special, acest lucru se aplică acelor sporturi în care o persoană acționează ca parte a unei echipe.
2
Sportul este un întreg complex de materiale șivalorile spirituale de importanță socială. Acest set include, în special, facilități sportive destinate instruirii și observării în masă a sportului. În societatea modernă, stadioanele și alte complexe sportive fac parte din aspectul arhitectural al orașelor, formând o infrastructură pentru recreere și turism.
3
Valorile spirituale ale sportului includsusținerea informațională a sportivilor, a industriei de publicitate, a operelor de artă, care se reflectă în diferite aspecte ale vieții sportive. Componenta spirituală a culturii fizice și a sportului se reflectă în formarea unor norme etice care sunt răspândite în societate.
4
Evenimentele din societate nu au loc în mod izolat, cisunt în strânsă legătură între ele. Din acest motiv, cultura fizică îndeplinește multe funcții sociale diferite, ale căror funcții principale pot fi considerate funcții de integrare. În acest sens, sportul este un mijloc de a uni oamenii într-un întreg și de a identifica individul cu colectivul. Atât sportivii cât și fanii în timpul competiției devin parte a unei comunități care are coeziune.
5
Sportul a dobândit o semnificație socială deosebită înla sfârșitul secolului XX, așa cum este exemplificat de interesul tot mai mare în găzduirea turnee, campionate mondiale, Jocurile Olimpice. Mergând la nivel internațional, sportul contribuie la consolidarea relațiilor internaționale și chiar devine un instrument de politică între țările individuale. Echipe sportive sunt transformate într-un fel de prietenie ambasadei.
6
Utilizarea conștientă a sportului în politicăîși extinde funcțiile sociale, creează condiții pentru consolidarea demnității naționale și a prestigiului țării în comunitatea mondială. Foarte des, sportul este folosit ca mijloc de desfășurare a campaniilor electorale. Partidele politice implică în mod activ sportivi proeminenți în rândurile lor. Această cooperare sporește importanța unificării politice în ochii alegătorilor.